Cunoscutul scriitor german Michael Ende (12 nov. 1929 - 28 aug. 1995), devenit celebru mai ales prin romanele sale pentru copii, a fost, de asemenea, actor, critic de film (la radiodifuziunea bavareză) şi autor dramatic. Este fiul artistului plastic Edgar Ende, cu care a avut o relaţie tensionată, marcată de scurte momente de reconciliere. Una dintre cărţile lui, Der Spiegel im Spiegel. Ein labyrinth, un volum de povestiri suprarealiste, este ilustrată cu optsprezece dintre litografiile tatălui său. Intenţionând să devină actor, Ende a studiat teoria interpretării clasice şi moderne şi a audiat cursuri de regie. La încheierea studiilor, a fost repartizat la un teatru de provincie. Deşi nu a avut apariţii remarcabile pe scenă, actoria a fost benefică pentru cariera sa literară.

După ce fusese respins de mai multe edituri, primul roman al lui Ende, Jim Năsturel şi Lukas, mecanicul de locomotivă, apare, în 1960, la editura Thienemann din Stuttgart, urmat, în 1962, de cea de-a doua parte a cărţii, Jim Năsturel şi cei 13 sălbatici. Ideile şi tematica celor două cărţi contrastează cu ideologia rasistă a evoluţiei, promovată în Germania celui de-al Treilea Reich, în care a copilărit Ende.

Din 1970, Ende s-a stabilit la Roma împreună cu soţia sa, Ingeborg Hoffmann. În 1973 îi este publicat, în Germania, romanul Momo, la care lucrase timp de şase ani; acesta va fi tradus în peste 30 de limbi.

Solicitat să participe la a doua ediţie a Antologiei inocenţei, coordonată de scriitorul român Iordan Chimet, Ende devine prietenul acestuia. Au purtat o corespondenţă adesea clandestină (din cauza restricţiilor impuse de regimul comunist din România acelor vremuri), care a fost ulterior publicată de Chimet sub titlul Scrisori printre gratii. Ende va împrumuta din feeria lui Chimet, Închide ochii şi vei vedea Oraşul, un personaj, Elli, pentru o piesă de teatru în versuri şi în proză, transpusă ulterior pe muzică. În 1979 apare romanul Povestea fără sfârşit, „o carte pentru copii, potrivită şi pentru adulţi" şi „o carte pentru adulţi, potrivită şi pentru copii", după cum a numit-o critica. Povestea fără sfârşit este ecranizată în 1983, dar Ende consideră filmul un produs strict comercial, care s-a îndepărtat mult de romanul său; a urmat un proces pe care scriitorul l-a pierdut. În 1986, romanul Momo a fost, la rândul său, ecranizat; de această dată, autorul s-a arătat destul de mulţumit de film.

În 1985, după moartea lui Ingeborg, Ende se reîntoarce în Germania. Aici se recăsătoreşte, în 1989, cu traducătoarea japoneză a cărţilor sale, Mariko Sato.

 

Premii obţinute de Michael Ende:

Premiul literar al Berlinului pentru tânăra generaţie, 1960

Premiul Hugo-Jacobi, 1967

Premiul Germaniei pentru literatură pentru tineret, 1962

European Literary Award for Books for Young People, 1974

Premiul Nakamori, 1976

Premiul Buxtehunder Bulle, 1979

ZDF's Bookworm Award, 1980

Premiul Wilhelm Hauff pentru activitatea remarcabilă în domeniul literaturii pentru copii şi tineret, 1980

Premiul Germaniei pentru literatură pentru tineret, 1980

Marele premiu al Academiei germane pentru literatură pentru copii şi tineret, 1980

European Literary Award for Books for Young People, 1981

Premiul Janusz-Korczak pentru opera completă, 1981

Marele premiu al Germaniei pentru literatură pentru copii şi tineret, 1981

Premiul Cele mai frumoase cărţi ale Germaniei de Vest, 1981

Premiul japonez pentru cea mai bună traducere de literatură contemporană, 1982

Premiul literar Kiwanis, Reggio, pentru opera completă, 1982

Premiul Lorenzo Magnificul pentru opera completă, 1982

Autorul anului 1982

Premiul Peniţa de argint a Rotterdamului, 1983

Cartea de copii a anului, premiu oferit de Ministerul Culturii spaniole, 1983

Premiul Sympathy al Romei, 1985

Premiul German Fantasy, 1987

Premiul Zurich pentru cărţi pentru copii, 1989

Medalia de aur şi Distincţia de merit a Republicii Federale Germane, 1989

Premiul Germaniei pentru literatură pentru tineret, 1993

Premiul Curt Laßwitz pentru cea mai bună povestire a anului, 1993

Premiul Bad Wildbad pentru cărţi pentru copii şi tineret, 1996

 

Premii obţinute de Michael Ende pentru volumul Jim Năsturel şi Lukas, mecanicul de locomotivă:

Premiul Germaniei pentru literatură pentru tineret, 1961

Premiul Hans Christian Andersen, 1961

Lista de onoare IBBY pentru traducerea în limba italiană,